copertaFata“In ochii unui european, ce sunt eu daca nu un american pana in maduva oaselor, un american care-si expune americanismul ca o plaga? Imi place sau nu, sunt un produs al acestui taram al belsugului, un om care crede in superabundenta si miracole. Daca am fost vreodata privat de ceva, s-a intamplat din vina propriilor mele actiuni. Nu invinovatesc pe altcineva in afara de mine insumi pentru durerile si suferintele mele, pentru neajunsurile mele, pentru transgresiunile mele. Ce ai putea crede tu ca am inteles datorita unei cunoasteri mai profunde a astrologiei – ei bine, am invatat datorita experientei de viata. Am facut toate greselile pe care le-ar fi putut face un om si am platit pentru ele. Si sunt cu atat mai bogat, mai intelept, mai fericit, daca vrei, decat daca as fi aflat prin studiu si disciplina riguroasa cum sa evit capcanele si gropile din drumul meu. Astrologia se ocupa de potentialitate, nu-i asa? Nu ma intereseaza omul potential. Ma intereseaza ceea ce face un om, ceea ce realizeaza cu fiinta sa potentiala. Si ce este omul potential la urma urmei? Nu este el suma tuturor trasaturilor omenesti? Cu alte cuvinte, divin? Crezi ca-l caut pe Dumnezeu. Dar nu e asa. Dumnezeu fiinteaza. Lumea fiinteaza. Omul fiinteaza. Noi fiintam. Realitatea completa, asta inseamna Dumnezeu, impreuna cu omul, lumea si tot ceea ce exista, inclusiv cele nenumite. Eu sunt pentru realitate. Cat mai multa realitate. Sunt un fanatic al realitatii, daca vrei. Si ce este astrologia? Ce treaba are ea cu realitatea? O legatura tot are, putem fi siguri. La fel cum au astronomia, biologia, matematica, muzica, literatura; si la fel au legatura si vacile de pe camp, florile, buruienile si balegarul care le readuce la viata. In unele aspecte, unele lucruri par mai importante decat altele. Spunem ca unele lucruri au valoare, altele nu. Totul este important si valoros. Daca poti privi si tu astfel, iti accept astrologia…

- Iar te-a apucat o faza de-a ta, a raspuns el, ridicand din umeri.

- Stiu, i-am zis. Ai rabdare, o sa-ti vina si tie randul. Ma revolt atat de des, chiar si impotriva lucrurilor in care cred din toata inima. Trebuie sa atac totul, inclusiv pe mine. De ce? Pentru a simplifica lucrurile. Stim prea mult – si prea putin. Intelectul ne provoaca probleme. Nu inteligenta. Asta nu ne prisoseste niciodata. Dar am obosit sa-i ascult pe specialisti, am obosit de omul cu o singura coarda la vioara. Nu neg validitatea astrologiei. Dar am obiectii cand vine vorba de a deveni sclavul unui singur punct de vedere. Bineinteles ca exista afinitati, analogii, corespondente, un ritm ceresc si un ritm pamantesc…precum sus, asa si jos. Toate ar lua-o razna daca n-ar fi asa. Dar stiind si acceptand lucrul acesta, de ce sa nu-l dam uitarii? Adica sa devina o parte vie din viata cuiva, ceva absorbit, asimilat si distribuit prin fiecare por al fiintei si astfel uitat, alterat, folosit si rasfolosit in spiritul si in serviciul vietii. Ii detest pe cei care trebuie sa filtreze totul prin singura limba pe care o cunosc, fie ca e vorba de astrologie, religie, yoga, politica, economie sau altceva. Singurul lucru care ma intriga la universul nostru, care ma face sa-mi dau seama ca este divin si se afla dincolo de puterea noastra de cunoastere este faptul ca poate fi atat de usor interpretat oricum si in toate felurile. Tot ce formulam despre el este corect si incorect in acelasi timp. Include adevarurile si greselile noastre. Si nimic din ce-am crede noi despre univers nu-l altereaza in vreun fel… Da-mi voie sa ma intorc de unde am pornit. Toti ducem vieti diferite. Toti vrem sa traim in conditii cat mai usoare si mai armonioase. Toti vrem sa intelegem viata pe deplin. Trebuie sa recurgem la carti si profesori, la stiinta, religie si filozofie, trebuie sa stim atat de mult – si atat de putin! – pentru a ne aventura pe carare? Nu putem deveni pe deplin lucizi si insufletiti fara sa ne supunem la aceasta tortura?

- Viata nu e decat un Calvar, a zis el. Nici macar cunoasterea astrologiei nu poate schimba aceasta dura certitudine.

- Si ce facem cu exceptiile? Bineinteles ca…

- Nu exista exceptii, mi-a raspuns. Toti oamenii, pana si cei mai luminati, au necazurile si framantarile lor. Viata e o lupta continua, iar lupta aduce cu sine tristete si suferinta. Iar suferinta ne da putere si tarie de caracter.

- Pentru ce? In ce scop?

- Pentru a indura mai bine chinurile vietii.

- Ce imagine sumbra! E ca si cand te-ai antrena pentru un concurs, stiind dinainte ca o sa pierzi.

- Mai exista si renuntarea, a spus el.

- Dar e asta o solutie?

- Pentru unii da, pentru altii nu. Cateodata n-ai de ales.

- Spune-mi sincer ce crezi. Oare chiar avem puterea de a alege?

S-a gandit o clipa inainte sa raspunda.

- Da, cred ca putem alege, intr-o anumita masura, dar una mult mai mica decat au impresia oamenii. In limitele destinului nostru, avem libertatea de a alege. Si exact in punctul acesta astrologia are o mare importanta: cand iti dai seama in ce imprejurari iti faci intrarea in lume – lucru pe care astrologia il releva cu claritate – nu vei alege ceea ce nu poate fi ales.

- Dar vietile marilor oameni, am spus eu, par sa ne sugereze chiar contrariul.

- Dupa cum ai spus, par. Dar daca un om isi analizeaza horoscopul, va fi impresionat sa descopere ca foarte putine alegeri ar fi putut fi facute altfel. Alegerile si dorintele unui om corespund mereu caracterului sau. Confruntati cu aceeasi dilema, Napoleon ar actiona intr-un fel, iar Sfantul Pavel in alt fel.

Da, da, stiu toate astea, l-am intrerupt. Si mai stiu – sau cred – ca Sfantul Francisc ar fi fost tot Sfantul Francisc, Sfantul Pavel, Sfantul Pavel si Napoleon, Napoleon, chiar daca ar fi cunoscut in profunzime astrologia. Sa inteleg probleme cuiva, sa fiu capabil sa le privesc mai indeaproape, sa elimin ce nu este necesar – nimic din toate astea nu ma intereseaza. Viata ca o povara, ca un camp de lupta, viata ca o problema: toate acestea sunt optiuni partiale de a privi viata. Doua versuri dintr-o poezie de multe ori spun mai multe decat cel mai greu tom scris de un erudit. Pentru a face un lucru cu adevarat semnificativ, omul trebuie sa-l poetizeze. Nu pot intelege astrologia – sau orice altceva – decat ca fiind poezie, muzica. Daca viziunea astrologica scoate la iveala noi note, armonii, vibratii, atunci, pentru mine, ea si-a atins scopul. Greutatea cunostintelor te trage in jos, intelepciunea te intristeaza. Iubirea fata de adevar n-are nimic de-a face cu intelepciunea sau cunoasterea: e dincolo de teritoriul lor. Orice certitudine va fi avand un om, aceasta e dincolo de taramul demonstrabilului. Se spune ca e nevoie de toate neamurile pentru a alcatui o lume. Exact. Dar afirmatia aceasta nu e valabila si pentru viziuni sau opinii. Punand laolalta toate imaginile, toate viziunile, toate filozofiile, nu obtii un intreg. Suma acestor unghiuri si puncte de vedere nu alcatuieste si nu va alcatui vreodata adevarul. Suma tuturor cunostintelor provoaca o si mai mare confuzie. Intelectul o ia la fuga cu tot cu sine. Mintea nu este intelect. Intelectul e un produs al ego-ului, iar ego-ul nu poate fi niciodata potolit si multumit. Cand incepem sa stim ceea ce stim? Cand incetam sa credem ca putem sti ceva vreodata? Adevarul vine odata cu capitularea. Si e lipsit de cuvinte. Creierul nu este mintea; e un tiran care cauta sa domine mintea.

Ce au toate astea de-a face cu astrologia? Poate ca nimic – sau totul. Pentru tine, eu sunt intr-un fel o ilustrare a zodiei Capricornului; pentru un psihanalist voi fi altceva; pentru un marxist un alt fel de specimen si asa mai departe. Dar ce inseamna toate astea pentru mine? De ce sa ma intereseze pe mine cum ma vede aparatul tau de fotografiat? Pentru a vedea o persoana in intregime si a intelege ce reprezinta ea, un om are nevoie de un altfel de aparat; ii trebuie un ochi care sa fie si mai obiectiv decat lentila. Privirea sa trebuie sa patrunda numeroasele fatete ale caror reflexii stralucitoare ne orbesc, pana cand vedem adevarata natura a unui individ. Cu cat invatam mai mult, cu atat stim mai putin, cu cat avem mai multe echipamente, cu atat mai putin suntem in stare sa vedem. Abia atunci cand nu ne mai straduim sa vedem, nu ne mai straduim sa cunoastem, incepem sa vedem si sa cunoastem cu adevarat. Ceea ce trebuie vazut si stiut nu are nevoie de ochelari si de teorii. Tot chinul si toate framantarile noastre depind de ceea ce suntem in stare sa recunoastem. E o cale de a ne reaminti ca suntem slabi, nestiutori, orbi, neajutorati. Fara ca totusi sa fim astfel. Putem fi oricat de marunti sau mareti ne permitem sa credem ca suntem.

Cateodata ma gandesc ca probabil astrologia trebuie sa fi inceput intr-un moment din evolutia noastra in care omul si-a pierdut increderea in sine. Sau, ca sa ma exprim altfel, cand a incetat sa mai fie intreg. Cand a vrut mai mult sa stie, decat sa fie. Schizofrenia a aparut cu mult timp in urma, nu ieri sau alaltaieri. Si cand omul s-a imprastiat, s-a imprastiat in milioane de fragmente. Dar chiar si azi, asa fragmentat cum e, poate redeveni intreg. Singura diferenta dintre omul adamic si omul de azi e ca primul s-a nascut in Paradis, in timp ce al doilea e nevoit sa-l creeze. Si asta ma duce inapoi la chestiunea alegerii. Un om poate demonstra ca este liber doar daca alege sa fie astfel. Si poate face asta numai cand isi da seama ca el singur este cel care s-a incatusat. Si pentru mine asta inseamna ca trebuie sa-i smulga lui Dumnezeu puterile pe care i le-a incredintat lui Dumnezeu. Cu cat recunoaste mai mult din Dumnezeu in el insusi, cu atat devine mai liber. Si cu cat devine mai liber, cu atat are de luat mai putine decizii si e confruntat mai putin cu alegerea. Libertatea e un cuvant prost ales. Ar merge mai degraba “certitudine”. “Precizie”. Pentru ca in orice situatie exista cu adevarat un singur mod de a actiona, nu doua, nu trei. Libertatea implica alegerea, iar alegerea exista numai in masura in care suntem constienti de incapacitatea noastra. S-ar putea spune ca omul inzestrat nu se gandeste, pentru ca el detine gandul si cunoaste calea.

Poate parea ca bat campii. Dar nu. Doar vorbesc pe alta limba. Spun ca pacea si bucuria pot fi la indemana oricui. Spun ca fiinta noastra profunda are natura dumnezeiasca. Spun ca nu exista limitari nici in felul in care gandim, nici in cel in care actionam. Spun ca suntem unul, nu mai multi. Spun ca suntem acolo si ca n-am putut fi niciodata in alta parte, decat prin intermediul negatiei. Spun ca a vedea o diferenta inseamna a marca o diferenta. Un Capricorn e un Capricorn numai intr-o discutie intre astrologi. Astrologia jongleaza cu cateva planete, cu soarele si luna, dar cum ramane cu milioanele de alte planete, alte universuri, toate stelele, cometele, meteoritii, asteroizii? Conteaza si distanta, marimea su stralucirea? Nu sunt toate ca una, nu interactioneaza, nu se intrepatrund? Cine indrazneste sa spuna unde incep influentele si unde nu mai conteaza? Cine indrazneste sa spuna ce e important si ce nu? Cine stapaneste universul? Cine ii stabileste regulile? Ce spirit ii furnizeaza informatiile? Daca avem nevoie de ajutor, de indrumare, de indicatii, de ce sa nu ne ducem direct la sursa? Si de ce vrem ajutor, indrumare, indicatii? Ca sa ducem o viata confortabila, sa fim mai eficienti, sa ne atingem mai bine obiectivele? De ce e totul atat de complicat, de dificil, de obscur, de nesatisfacator? Pentru ca ne-am facut pe noi insine centrul universului, pentru ca vrem ca toate sa iasa asa cum ne dorim. Ceea ce trebuie sa descoperim este ce-si doreste ea, ea fiind viata, mintea, divinitatea, sau cum vreti sa-i mai spuneti. Daca acesta este scopul astrologiei, pe mine m-a castigat.

As vrea sa mai adaug un lucru, pentru a incheia cu subiectul odata pentru totdeauna. E vorba despre problemele noastre de zi cu zi si mai ales de felul in care ne intelegem unul cu celalalt, care pare a fi problema principala. Ce vreau sa spun este ca daca vom continua sa ne intalnim unii cu ceilalti avand perspectiva sau constiinta diversitatii si divergentelor noastre, nu vom acumula suficiente cunostinte astfel incat sa relationam unii cu ceilalti usor si eficient. Ca sa te intelegi cu o alta persoana, trebuie sa ajungi la miezul fiecarui om, la acel substrat uman comun care exista in noi toti. Nu e o procedura dificila si cu siguranta nu e nevoie sa fii psiholog sau sa stii sa citesti gandurile oamenilor. Nu trebui sa stii nimic despre tipologii astrologice, despre complexitatea reactiilor acestora la cutare sau cutare lucru. Exista o cale simpla si directa de a aborda toate tipurile de oameni si aceea trebuie sa fie adevarata si onesta. Ne petrecem viata incercand sa evitam ranile si umilintele pe care vecinii nostri ni le pot provoca. O pierdere de vreme. Daca am abandona teama si prejudecatile, am putea intelege si un ucigas, si un sfant la fel de usor. Sunt satul de discursul astrologic, vad atatia oameni cercetandu-si horoscoapele si incercand sa gaseasca o cale de a scapa de boala, de saracie, de vicii sau de ce-o mai fi. Mi se pare o incercare nefericita de a exploata stelele. Vorbim despre soarta de parca ar veni din cand in cand in vizita; uitam sa ne construim soarta in fiecare zi a vietii noastre. Si cand spun soarta ma refer la nefericirile care pun stapanire pe noi si care sunt doar efectele unor cauze nici pe departe atat de misterioase pe cat pretindem noi. Mai toate relele pe care le induram izvorasc din comportamentul nostru si asta se poate detecta. Omul nu sufera de pe urma ravagiilor facute de cutremure si vulcani, de tornade si maree; el sufera din pricina propriilor greseli, propriei nebunii, propriei ignorante, din cauza ca nu tine seama de legile naturii. Omul poate anihila razboiul, boala, batranetea, probabil ca si moartea. Trebuie sa elimine din viata sa saracia, viciul, ignoranta, rivalitatea si competitia. Indeplinirea acestor conditii ii este la indemana, sta in puterea lui sa le modifice. Dar nu le poate modifica atata vreme cat e preocupat doar de soarta lui individuala. Imaginati-va un medic care-si refuza propriile servicii, fiindca se teme sa nu fie infectat sau contaminat. Suntem toti membrii aceluiasi unic trup, dupa cum spune Biblia. Si purtam un razboi unii impotriva celorlalti. Propriul nostru corp fizic are o intelepciune a lui care noua, celor ce il locuim, ne lipseste. Ii dam ordine care nu au niciun sens. Nu exista niciun fel de mister apropo de boala, de crima, de razboi sau de miile de lucruri care ne imbolnavesc. Traiti simplu si intelept. Uitati, iertati, renuntati, abdicati. Trebuie sa-mi studiez horoscopul pentru a deduce intelpciunea unui comportament atat de simplu? Trebuie sa traiesc cu ziua de ieri pentru a ma putea bucura de ziua de maine? Nu pot sfarama trecutul intr-o clipa, ca sa incep imediat sa duc o viata buna – daca asta vreau cu adevarat? Pace si bucurie. Spun ca pot fi ale noastra, daca le cerem. Viata zi dupa zi, pentru mine asta e suficient. Si nici macar atat, de fapt. Doar ziua de azi. Le bel aujourd`hui! Nu era acesta titlul uneia dintre cartile lui Cendrars? Dati-mi unul mai bun, daca gasiti…

Bineinteles ca nu i-am livrat aceasta tirada dintr-o rasuflare si nici exact cu aceste cuvinte. Poate mare parte din ce-am scris aici doar mi-am imaginat ca i-am spus. Nu conteaza. O spun acum, de parca ar fi fost atunci. Oricum am avut in minte toate lucrurile acestea, si nu numai o data, ci in mod repetat. Luati-le asa cum sunt.”