Citeam astazi seria articolelor publicate de Digital Iq Ads despre administrarea paginilor de Facebook, printre care si cel cu Vlad Popovici, si mi-a atras atentia afirmatia:

Totodata, fiecare postare trebuie sa aiba un call to action (fie Share, Like, Comment), in functie de activarea sau tipul de engagement pe care ni-l dorim. De exemplu, daca doresti sa promovezi un eveniment, vei dori Share-uri, dar daca doresti sa ai un continut generat de useri, comment-urile sunt cele mai potrivite.

De obicei impartasesc parerile lui Vlad intr-o foarte mare proportie, insa de data asta, cred ca a cere ca fiecare postare sa aiba call to action e ca si cum ai cere unui prieten sa fie tot timpul de acord cu tine. Si zic asta pentru ca in viziunea mea, pentru ce se intampla si ce ar trebui sa fie o pagina de brand, cuvantul cheie ar trebui sa fie in primul rand discutie. Iar discutia n-ar trebui sa fie in niciun caz de dragul aprobarii.

O discutie reusita intre prieteni se poarta si evolueaza natural, din lucrurile si interesele pe care prietenii respectivi le au in comun sau in opozitie si care ii completeaza, fara nevoie de “hai, mai zi si tu ceva!”.

La fel discutia brandului pe pagina de Facebook ar trebui sa fie cu atat mai interesanta cu cat textele invita de la sine, nefortat, la reactie. Asadar, din maiestria si mai ales “caracterul” cui le scrie. Daca un brand va avea “caracter” de call to action, atunci e posibil sa i se potriveasca mai bine (=sa fie nevoit la) cele 2 concursuri pe luna si prietenul adevarat care la petrecere se cunoaste. Nu discutiile sau confesiunile. O prietenie trista si falsa, dupa parerea mea. Sau prea putin prietenie. Sau “friends with benefits”, spuneti-i cum vreti.

OK, e nevoie si de putin action, dar nu ca baza pe care construiesti o prietenie. Poate ca prietenul adevarat la nevoie se cunoaste, dar intrebarea este: se cunoaste daca-i ceri sau se cunoaste pentru ca e adevarat, fara sa-i ceri?