Saptamana trecuta am citit Da-mi banii tai. Metoda de copywriting, de Gabriel Branescu, la recomandarea lui Dan Petre. Asta s-a intamplat timp de aproape 1 zi, cu carioca albastra si semnele de carte in mana, pentru ca am simtit nevoia unei reorganizari a continutului si pentru ca pe undeva numerotarea subcapitolelor fusese pierduta pe drum de redactorul Tritonic. Asta nu mi-a placut, ca fiinta usor pedanta ce sunt. Dar continutul da.

E o lectura usoara si placuta pentru cineva pasionat sau care a mai lucrat in publicitate, insa acestui gen de cititor nu ii dezvaluie mari secrete. Tocmai de-aia as recomanda-o tuturor studentilor la facultatile de comunicare. E ca o poveste despre cum povesteste lumea publicitatii, insa nu te invata si cum sa scrii. Asta ne spune din capul locului si autorul. Cand m-am dus sa o cumpar de la Carturesti (24 RON) aveam cam 50% sperante in sensul asta pentru ca ma aflam intr-un “impas creativ”, insa n-a fost sa fie.

In fine, daca vreti cateva indicatii mai practice despre copywriting mergeti la cateva cursuri. Nu cred sa existe carte care sa te invete cum sa scrii fara ca tu sa iti faci exercitiile, doar cu multa practica deprinzi scrisul. Daca vreti sa aflati cum sta treaba prin agentiile de publicitate de la noi (nu numai in ceea ce priveste copywritingul) si ce ar insemna sa fii copywriter conform catorva indicatii practice date de Gabriel Branescu, cititi Da-mi banii tai.

PS: Inaintea fragmentului din carte redat aici, la pagina 70, e un banc cu Bula apropo de creativitate si inspiratie; o sa il povestesc pe scurt, ca exercitiu de copywriting:

Bula se indragosteste fatal la un moment dat si in hotararea lui de a cuceri fata isi da seama ca drumul sigur spre succes e simtul umorului. Prin urmare, se duce la un prieten foarte amuzant sa il invete cateva poante. “Nu te pot invata poante. Astea nu se invata, sunt spontane si se fac in functie de cum evolueaza conversatia, de context”. “Nu se poate. Trebuie neaparat sa o cuceresc si sa fiu amuzant!”. “Intelege ca n-am cum sa te invat poante, dar ce pot sa fac e sa te invat un fel de a glumi, cu rime, legat de ce vezi in jur. Trebuie doar sa te pricepi la rime. Uite, de exemplu tabloul asta de pe perete. Ce vezi in el?”. “O caprioara urmarita de lupi”, raspunde Bula.  “In fund sa ma pupi!”, raspunde prietenul. Bula este incantat ca a descoperit simtul umorul insa, ca masura de siguranta, ii cere prietenului tabloul sa il aiba acasa, in timpul intalnirii, in cazul in care nu va gasi alte rime. Vine si intalnirea mult asteptata in timpul careia Bula ramane blocat de emotie, dar indrazneste, totusi, sa incerce si o intreaba pe fata: “Ce vezi in tabloul asta?”. Fata: “o caprioara urmarita de lupi”. La care Bula: “Sa ma pupi in fund!”