Cu Generatia P, Viktor Pelevin – prezentat pe coperta din interior ca fiind unul dintre cei mai spectaculosi scriitori rusi contemporani - ne propune un joc al imaginatiei in care eroul central este societatea, una “cacacioasa” insa (deh!), numita de autor Oranus (cum altfel?). Personajul Oranus este introdus pe la pagina 102, dupa ce autorul ni-l prezinta pe Homo Zapiens (HZ), stiti voi, omul modern a carui constiinta este controlata de televizor, dar si de tot ceea ce este digital. Digital care creeaza la TV persoane virtuale la care se uita generatia P si care in carte este un important factor de crestere a economiei, definita ca fiind pseudostiinta care studiaza relatiile iluzorii ale subiectilor [de tipul unu si doi] pe fondul procesului halucinant al imbogatirii lor imaginare“. De fapt, in publicitate lucreaza eroul cartii, Vavilen Tatarski, cel care ne introduce in toate jocurile imaginate de autor.

Societatea  Oranus a lui Viktor Pelevin este creata din oameni vazuti ca celule cu membrane psihosociale diferite, aceste membrane avand scopul de a permite trecerea banilor inauntru si in afara sistemului:

“Dar imperativ pentru existenta oranusului ca intreg este ca structura celulara sa fie scaldata permanent de un flux cat mai mare de bani. De aceea, in procesul evolutiei sale (el aflandu-se pe scara evolutiei aproape de nivelul unei moluste), oransul dezvolta aparenta unui sistem nervos elementar, asa-numit “media”, a carui baza este televiziunea. Acest sistem nervos trimite in organismul virtual impulsuri nervoase care controleaza activitatea celulelor-monade.

Impulsurile respective sunt de trei tipuri. Ele se numesc wow-impulsuri (de la interjectia comerciala wow!) orale, anale si dislocante.

Wow-impulsul oral determina celula sa ingereze bani, pentru a distruge suferinta provocata de conflictul dintre imaginea sinelui si imaginea ideala a “sinelui superior”, creata de reclama. Remarcam ca nu este vorba despre lucrurile care se pot cumpara cu bani pentru a intruchipa acest sine ideal, ci despre bani ca atare. Intr-adevar, multi milionari umbla in zdrente si conduc masini ieftine – dar, ca sa iti permiti acest lux, trebuie sa fii milionar. Un om sarac in situatia asta, ar suferi nespus de o disonanta cognitiva, deoarece multi saraci se straduiesc, cu ultimii lor bani, sa se imbrace scump si bine.

Wow-impulsul anal determina celula sa elimine bani, pentru a experimenta placerea data de suprapunerea imaginilor mentionate anterior.

Cele doua impulsuri descrise – ingerarea banilor si eliminarea lor – se afla in opozitie; wow-impulsul anal actioneaza intr-o forma mascata, iar omul crede ca placerea este legata nu de actul in sine al pierderii banilor, ci de posedarea unui obiect sau a altuia. Desi este evident ca, de pilda, un ceas de 50.000 de dolari ca obiect fizic nu-i poate aduce cuiva mai multa placere decat un ceas de 50, suma de bani are o importanta covarsitoare. [...]

Impulsul dislocant ataca si disloca din constiinta omului toate procesele psihice care pot impiedica identificarea totala cu celula oranusului. El apare atunci cand din stimulul psihic lipsesc elemente oral-anale. Impulsul dislocant este un semnal de bruiaj care blocheaza transmisiunea unui canal radio nedorit, generand interferente intense. Actiunea lui este minunat exprimata in dictoanele Money talks, bullshit walks si If you are so clever show me your money. Fara acest impuls, oranusul nu ar putea sa determine oamenii sa-si indeplineasca rolul de celule. Sub actiunea impulsului dislocant, care blocheaza toate micile procese psihice nelegate direct de circulatia banilor, lumea incepe sa se perceapa exclusiv ca intruchipare a oranusului. Aceasta produce un rezultat inspaimantator. Iata cum isi descria viziunea un broker de la Bursa de Valori din Londra: Lumea este locul unde businessul intalneste banii. [...]

Oranusul este prin natura sa un organism virtual primitiv de tip parazitar. Particularitatea lui consta insa in aceea ca nu se ataseaza de un alt organism, ci face din alte organisme celulele sale.”

Fragmentul de mai sus face parte din cele scrise de spiritul lui Che Guevara, invocat de Tatarski cu ajutorul unei planse deloc magice :D, fragment care incepe cu ”Initial, aceste ganduri erau destinate revistei fortelor armate cubaneze, Oliva Verde” :) .

Si trebuie sa va spun si cum incepe cartea, scrisa “in memoria clasei de mijloc”:  “In Rusia chiar a trait o generatie tanara, fara griji, care suradea verii, marii si soarelui – si care a ales Pepsi”.

Dar pentru ca n-am terminat cartea, inca, si n-am deci o incheiere pregatita, ar fi potrivit sa va las cu un citat din mijlocul ei:

“Se intampla deseori sa treci intr-un Mercedes alb pe langa o statie de autobuz si sa vezi oameni care Dumnezeu stie de cand isi asteapta exasperati autobuzul si brusc sa observi ca unul dintre ei se uita fix la tine, poate chiar cu invidie. Si pentru o clipa crezi ca acest vehicul, furat de la un neamt necunoscut, care nu are toate formele vamale rezolvate in Bielorusia vecina si prietena, dar caruia deja ii tuseste bizar motorul cu seria stearsa, chiar este un trofeu, marturie a triumfului total si definitiv asupra vietii. Si un fior fierbinte iti strabate trupul; iti intorci fata mandru de la cei care asteapta in statie si hotarasti in sinea ta ca nu degeaba ai trecut prin stii tu ce si ca ai reusit in viata.

Asa actioneaza in sufletele noastre wow-factorul anal”.

Si astfel sper ca m-ati inteles de ce as folosi expresia de mai sus daca cineva m-ar intreba despre ce este aceasta carte.

Voi reveni si cu alte citate, pentru ca pe mine bucatile astea razlete ma conving, de obicei, sa citesc o carte.